Lumini, Cameră, Brexit

Marea Britanie a votat pe 23 iunie 2016 pentru ieșirea din UE. Acest răspuns a fost redactat în săptămâna următoare.

De când Marea Britanie a votat să părăsească UE, am primit la enCAST zeci de emailuri și mesaje prin care ni se cerea să spunem ce credem că va urma și cum va fi afectată activitatea actorilor de limbă engleză din Europa.

Primul email pe care l-am deschis era de la un actor britanic din Spania, care se întreba dacă va trebui să-și facă bagajele și să se întoarcă în ploioasa Britanie. Al doilea era de la un actor german care se gândea să urmeze o școală de actorie la Londra și ne întreba dacă ar trebui să-și schimbe planurile.

Și apoi au urmat zeci de altele pe parcursul zilei…

Poate că cea mai mare îngrijorare venea totuși din partea actorilor care se întrebau ce naiba vor face peste câțiva ani, atunci când Marea Britanie va ridica definitiv ancora și va pleca singură pe Atlanticul ei.

Așadar, luând totul în considerare, acesta este punctul nostru de vedere. E cea mai bună estimare pe care o putem oferi în acest moment, dat fiind că nici politicienii din toată Europa — care ar trebui să fie la curent — nu prea știu nimic!

E momentul să-ți faci bagajele și să pleci? #

Atunci când UE a fost construită, unul dintre pilonii săi fundamentali era libera circulație a forței de muncă. Pe scurt, aceasta stipula că oricine din UE poate locui și munci în orice țară membră, fără nicio condiție.

De aceea găsești instalatori polonezi la Portsmouth, florari francezi la Florența, băcani greci la Grenoble și tot felul de alte combinații de meserii și naționalități răspândite în toată UE.

Dar acum ce? Va trebui ca toți străinii din Marea Britanie — peste 2 milioane — să-și facă bagajele și să plece? Și vor trece pe lângă ei, prin Tunelul Canalului Mânecii, cei peste 1 milion de britanici răspândiți prin Europa, întorcându-se acasă?

Deocamdată, nu.

Oficial, Regatul Unit face încă parte din UE, iar toate legile și directivele europene sunt în vigoare. Asta înseamnă că nimic nu s-a schimbat: actorii britanici pot lucra în continuare oriunde doresc în UE, la fel cum actorii din orice țară europeană pot veni în Marea Britanie să joace roluri de străini la televiziunea britanică.

Dar lucrurile nu vor rămâne astfel la nesfârșit și, cum se spune, nimic nu durează veșnic.

În următorii doi ani, Marea Britanie va negocia ieșirea din UE, iar această liberă circulație a forței de muncă s-ar putea pierde după aceea — unii spun că este chiar probabil.

Astfel, după ce se vor limpezi negocierile — undeva pe la 2019 —, poate că actorii britanici vor putea zbura fără probleme pe continentul european pentru a turna un film.

Sau poate că nu.

Poate că, în schimb, vor trebui să completeze munți de formulare, să obțină un permis de muncă, să treacă printr-un control medical și tot așa.

Și privind dinspre cealaltă parte: în 2019 există posibilitatea ca un tânăr actor european să poată lua trenul până la Londra și să înceapă să se prefacă că e un copac la o școală de actorie de acolo…

Sau poate că nu.

Poate că, în schimb, va trebui să depună mai întâi o sumă consistentă într-un cont bancar, drept garanție că este un student autentic.

Adevărul e că nimeni nu știe. Noi nu știm. Șefii UE nu știu. Până și cei care au condus campania Leave din Marea Britanie nu se pot pune de acord asupra a ceea ce doresc.

Singurul lucru sigur este că nu vom ști nimic concret timp de cel puțin câțiva ani, ceea ce face orice planificare extrem de dificilă!

Tot câteva speculații #

Indiferent ce se va întâmpla în următorii doi ani, fața actoriei în Europa se va schimba.

Sunt șanse mari ca, până în 2019, regizorii europeni să considere mult mai simplu să angajeze un actor cu pașaport dintr-o țară UE decât un actor cu pașaport britanic; iar regizorii din Marea Britanie vor angaja mai ușor actori britanici decât actori din UE.

Hai să ne imaginăm că suntem în 2019 și să vedem ce predicții putem face:

Mulți actori britanici care locuiesc în Europa descoperă dintr-odată că au pierdut dreptul de a locui și munci oriunde doresc în UE. Nu au altă opțiune decât să-și facă bagajele și să se întoarcă acasă. Rezultat: mai mulți actori în Marea Britanie concurând pentru mai puține locuri de muncă.

Un regizor european care are nevoie de un vorbitor nativ de engleză pentru filmul său găsește mult mai simplu să angajeze un actor din Republica Irlanda (care, evident, este membră UE) decât să treacă prin toată birocrația necesară pentru un actor din Marea Britanie. Rezultat: mai mult lucru pentru actorii irlandezi, mai puțin pentru cei britanici.

Sau poate că același regizor decide că poate adapta rolul și se poate lipsi de un vorbitor nativ de engleză, angajând în schimb un actor local cu o engleză aproape de nivel nativ. Rezultat: mai mult lucru pentru actorii locali din UE, mai puțin pentru cei britanici.

Bineînțeles că producțiile cu bugete mari vor fi dispuse să rezolve toate vizele și formalitățile și să angajeze orice actor doresc, dar întreabă-te câte astfel de producții se fac în Europa.

Exact — foarte puține.

Producțiile medii și mici vor căuta să economisească unde pot, așa că, dacă ar trebui să aleagă între doi actori la fel de buni, unul în Marea Britanie și unul în UE, îl vor lua pe cel din UE.

De fapt, probabil nici nu vor mai posta rolul în Marea Britanie, ci pur și simplu îl vor distribui în interiorul UE.

Toate rolurile postate pe enCAST pentru producții din UE sunt, de exemplu, accesibile oricărui actor potrivit, indiferent de unde locuiește în UE. Dar după 2019 s-ar putea să fie necesar să blocăm accesul actorilor britanici la rolurile din UE și viceversa…

Industria cinematografică odinioară înfloritoare #

Dar să presupunem că nu se întâmplă asta. Să presupunem că libera circulație a forței de muncă rămâne.

Să zicem că o zână a filmului presară praf magic peste negociatori și că actorii britanici primesc libertatea de a circula în toată Europa, liberi să gesticuleze și să declameze oriunde vor, să recite monologuri shakespeariene de la Westminster la Varșovia, să-și găsească motivația de actor de metodă de la Romford până la Roma…

Chiar și în acea situație, lucrurile nu ar fi perfecte, pentru că mai există ceva ce trebuie luat în calcul.

În ultimii opt ani, UE a transferat circa 130 de milioane de euro către industria cinematografică britanică. Acești bani au fost investiți în producție de film, distribuție, festivaluri și altele și au contribuit la construirea unei industrii respectate și, îndrăznim să spunem, invidiate.

Dar odată cu ieșirea Regatului Unit din UE, acei bani vor seca foarte, foarte curând.

Deodată, industria cinematografică britanică se va trezi că a pierdut o bucată consistentă din finanțare — nu vor mai fi petreceri sclipitoare sau boluri de cristal cu cocaină scumpă în garderoba fiecărui actor. În schimb, actori și echipe tehnice rămași fără lucru, pe măsură ce producțiile de film se reduc și serialele de televiziune sunt abandonate.

Și lucrurile se mai înrăutățesc.

În ultimii ani au existat numeroase coproducții între Marea Britanie și alte țări UE. Dar acum, cu Regatul Unit în afara UE, ce stimulente ar mai avea o casă de producție din Barcelona să colaboreze cu una din Bolton, când ar putea obține facilități fiscale mai bune și acorduri mai fluente lucrând cu una din Bologna?

Coproducțiile se vor reduce, iar industria cinematografică și televizată britanică risc să se izoleze și să rămână destul de singură atunci când vine vorba de împărțit riscul, costul și beneficiile realizării de filme.

Și toate acestea duc la un singur lucru. Industria britanică de film și televiziune urmează să ia o lovitură serioasă. Va descoperi brusc că fondurile s-au uscat și că prietenii au uitat-o.

Unii experți prevăd chiar prăbușirea ei.

Poate că suntem prea duri, dar nimeni din industrie nu îndrăznește măcar să sugereze că aceasta nu va avea de suferit.

Între timp, în Europa #

Dar ce se întâmplă la nici treizeci de kilometri peste apă, pe continentul european?

Ei bine, ne aventurăm în teritoriul ghicitorii în globul de cristal, dar bănuim că Brexitul ar putea fi benefic pentru filmul european.

Credem că UE va începe să privească spre interior și vom vedea mai multe coproducții între țările membre. De asemenea, credem că atunci când vor adera noi țări, precum Turcia, ele vor aduce cu ele perspective noi asupra realizării de film și vor extinde sensul unui stil de film „european".

Filmul european s-ar putea îndrepta cu adevărat spre o nouă eră.

Sperăm.

Să tragem o concluzie #

Toată lumea se crede expert acum, pentru că adevărul este că nimeni nu știe cu adevărat ce se va întâmpla.

Prin urmare, deși este foarte greu să faci predicții cu un grad rezonabil de certitudine privind ce va urma după 2019, este totodată ușor — pentru că o speculație valorează cât alta și toate sunt la fel de valide.

Așadar, cărțile pe masă, mâna pe inimă — e momentul să deschidem plicurile și să vedem care sunt câștigătorii și pierzătorii.

Și câștigătorul este…

Actorii cu baza în UE. Va exista mai multă producție de film și televiziune în Europa, deci mai mult lucru pentru actorii europeni — atât cei care lucrează în limba lor maternă, cât și cei angajați în producții de limbă engleză din Europa —, mai ales pentru că vor fi mai puțini actori britanici care să concureze pentru acele roluri.

Și câștigătorul este…

Actorii nativi de limbă engleză aflați în Europa. Cel puțin acei câțiva norocoși care păstrează dreptul de a munci oriunde în Europa — poate că au dublă cetățenie printr-un bunic irlandez sau ceva la fel de îndepărtat. Aceștia vor găsi mai multe locuri de muncă și mai puțină concurență.

Și pierzătorul este…

Industria cinematografică britanică. E cutremurător, pentru că a produs cinematografie de referință, dar producția de film și televiziune din Marea Britanie va scădea considerabil — ceea ce, la rândul său, înseamnă că actorii britanici nu vor duce-o deloc bine. Vor fi mai mulți actori care aleargă după mai puține locuri de muncă și, bineînțeles, mult mai puține oportunități de a lucra în Europa, acum că 27 de țări le închid brusc ușa.

E momentul să intrăm în panică? #

Ei bine, depinde de cine ești.

Dacă ești un actor britanic în Marea Britanie, din păcate nu prea există multe lucruri pe care le poți face pentru a te pregăti pentru ceea ce va urma peste câțiva ani.

Fără un al doilea pașaport dintr-o țară UE, vei constata că oportunitățile în Europa se vor reduce și că nici acasă nu vor fi mai multe.

Dar dacă ești un actor cu baza în Europa, poate că te poți pregăti pentru un viitor mai luminos.

Poate că îmbunătățirea englezei și participarea la workshop-uri de actorie în engleză sunt idei bune pentru a câștiga un avantaj — astfel încât, atunci când actorii britanici din Europa vor fi nevoiți să plece, tu vei fi acolo să ocupi locul rămas liber.

Un ultim cuvânt #

enCAST nu este o platformă politică și nu dorim să comentăm aspectele politice ale Brexitului. Trebuie să spunem însă că, în opinia noastră, aceasta nu a fost o mișcare bună pentru industria cinematografică din Marea Britanie și nici pentru actorii de acolo.

Sperăm să ne înșelăm. Sperăm că industria cinematografică britanică nu va avea de suferit și că vor continua coproducțiile între Regatul Unit și UE. Sperăm de asemenea că libera circulație a forței de muncă dintre Marea Britanie și UE va continua… dar recunoaștem totodată că situația nu arată bine pentru Marea Britanie, și asta ne întristează.